Antreprenor 2.0
Acest proiect este cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 – „Investeste in Oameni!”
Neştiuta rivalitate a Bisericii cu presa
Trimite articolul prin:
Marime text       Tipareste

Keywords:

rivalitate, biserica, presa,

Din aceeasi categorie:

Pe aceeasi tema:

Neştiuta rivalitate a Bisericii cu presa

EDITORIALE

Mihnea Măruţă (2011-04-19 12:01:45)
16103 vizualizari

Sărbătorile de Crăciun şi de Paşti, precum şi câteva praznice de peste an se numără printre rarele momente când presa găseşte mai mult spaţiu şi timp pentru viaţa Bisericii Ortodoxe. În rest, jurnaliştii abordează din spaţiul religios, cu precădere, subiectele care au potenţial de controversă, motiv de nemulţumire şi dispreţ mocnit în rândul clerului. Relaţia celor două structuri, Biserică şi presă laică, este una de necunoaştere reciprocă. Or, e păgubos să nu-ţi cunoşti adversarul.

Pentru că despre adversitate e vorba, de fapt: Biserica şi presa particulară îşi dispută – şi nu ştiu în ce măsură sunt conştienţi slujbaşii lor de asta – influenţa asupra credinţelor şi mentalităţilor, cu efecte evidente asupra alegerilor colective şi a tendinţelor societăţii. Nu putem vorbi de “duşmănie”, însă de concurenţă, de rivalitate nedeclarată, cu siguranţă, da.
 
Încerc, mai întâi, să-mi probez afirmaţia, urmând să detaliez expresiile vizibile ale acestei întreceri neoficiale şi asimetrice.
 
Ambele entităţi operează cu o oglindă ideală pe care o pun în faţa oamenilor: Biserica poartă cu sine şi ni-L arată permanent pe Hristos, ca model suprem, în timp ce presa raportează evenimentele, zilnic, la standardele unei lumi perfecte din punct de vedere al fiabilităţii şi al moralei. Dacă-şi respectă misiunea, ambele au atât rol de exorcizare, cât şi de corectare a comportamentului. Dar – şi aici intervin separaţiile care le transformă în concurente – în timp ce prima pregăteşte persoane, a doua lucrează asupra colectivităţilor, nediferenţiat. În timp ce una, prin moştenirea sa, “antrenează” pentru o viaţă viitoare, cealaltă, dată fiind natura sa comercială, vizează îmbunătăţirea acestei vieţi. Biserica păstrează şi aplică o Tradiţie, presa se defineşte prin căutarea şi popularizarea Noului, în toate formele sale. Răspândirea memoriei versus fascinaţia prezentului, conservare contra progres, veşnicie întrezărită ori dinamism indiferent de obstacole.
 
Diferenţa fundamentală, însă, depăşeşte această enumerare: Biserica urmăreşte mântuirea, o miză de care presa e totalmente străină, un subiect cvasi-inexistent în ziare sau în programele audiovizuale. Şi e firesc să fie aşa; asta nu pot să priceapă, între altele, reprezentanţii Bisericii care se plâng de conţinutul editorial. Da, jurnalismul ar trebui să aibă şi rol formator, însă, chiar şi atunci când patronii realizează particularitatea acestei afaceri, obiectivul presei, fie ea şi una responsabilă, rămâne funcţionarea mecanismelor sociale, nu salvarea sufletelor. (În cazul extrem, sufletele nu sunt decât obiecte numai bune de manipulat, mijloace utilizate pentru atingerea scopului de business şi de putere. La fel şi aflarea adevărului, cu “a” mic).
 
Din această divergenţă de interese decurge adversitatea. Repet: această adversitate e conştientizată într-o măsură destul de slabă printre preoţii şi ierarhii care intră în contact cu presa; dacă ar face-o, ei nu s-ar mai aştepta la susţinere sau la împuţinarea atacurilor. (În tabăra cealaltă, pentru că acţiunea concertată e imposibilă, lucrurile vor continua în acelaşi stil, prin dezinteres şi superficialitate).
Prin această divergenţă se poate explica şi violenţa tuturor dezbaterilor pe teme ireconciliabile precum avortul, homosexualitatea, eutanasia ori implicarea socială a Bisericii. E normal - în sensul de justificat - ca presa să încerce să “muşte” din dogme, deoarece manifestarea sa, fiind sub presiunea efemerului, nu poate fi decât orizontală. E banal, de asemenea, ca un critic al religiosului, al “închistării” şi “habotniciei” ortodoxe, să fie cu atât mai prezent în mass-media cu cât e mai virulent: o regulă simplă a jurnalismului spune că audienţa creşte direct proporţional cu anvergura ţintei.
 
Ceea ce continuă să mă mire este, aşa cum spuneam la început, necunoaşterea reciprocă. Jurnaliştii cât de cât catehizaţi sunt excepţiile, ceea ce face ca purtătorii de steag ai şarjelor anti-ortodoxe să fie mai degrabă colaboratorii şi invitaţii din zona intelectualităţii de stânga. Or, pentru asta, capii BOR ar trebui să spună “bogdaproste”, fiindcă a avea adversari de calibru, civilizaţi şi aflaţi la vedere e salutar pentru orice entitate care vrea să rămână vie. Mai mult decât atât, dacă unul critică de dragul binelui, dacă nu-i iese nimic material din asta, înseamnă că aceluia îi pasă, iar el trebuie îmbrăţişat ca frate de ideal.
 
Dincolo, în Biserică, necunoaşterea zace pe o comoară de subiecte, una care ar putea străluci în ziare şi pe ecrane dacă ar fi înfăţişată. Tehnica de a crea ştiri din evenimentele pe care oricum le trăieşti nu e foarte dificil de învăţat, iar Biserica, slavă Domnului!, trăieşte din plin. Însă lipsa de interes în a comunica şi prin alte canale decât cele proprii este, trebuie s-o recunoaştem, la fel de justificată precum criticile venite din presă: preoţii şi monahii ştiu că ştiu realitatea incomparabil mai bine decât orice alţi actori sociali. Lor li se destăinuie cele mai ascunse dureri; ei cunosc şi au de-a face continuu cu pânza freatică a vieţii.
 
De aceea oamenii Bisericii nu resimt nevoia de a purta la suprafaţă bătăliile de influenţă. Acestea sunt câştigate cât timp ei îşi fac datoria, cât timp nu-şi uită sau reneagă ascendenţa supraistorică. Şi nici o campanie de presă nu are şanse de izbândă împotriva acestei certitudini.

Da o nota articolului:

Nota 4.77 din 13 voturi

1500 caractere ramase.
Comentarii: (2)

Parerea mea
dacian
Am dat 5 stele, dar trebuie sa remarc ca autorul e prea amabil cu presa!!! Mult prea amabil. Actiunea presei, din perspectiva studiata, e vazuta prin prisma unor principii si valori, ceea ce e enormt pentru presa de azi din Romania. Odata, demult, pe vremuri demult apuse, se putea si asa. Acum, nici intr-un caz, daca vorbim de presa in ansamblul ei. Cazurile exceptionale - si nu cred ca e vorba doar de catehizati, dar din perspectiva acestui text, e relativ ok! - nu pot cautiona si salva turma. Fiecare pe cont propriu, cu sau fara duhovnic! De altfel, vorbind de presa in ansamblu, cred ca trebuie sa ii gasim alta denumire. Si, oricum, trebuie evitata comparatia cu Biserica! Distanta e mult prea mare, chiar daca ne referim la "influente asupra credintelor si mentalitatilor". De ani lumina, as zice, ca tot ne pregatim sa luam Lumina!

Alianța stat - biserică!?
Sorin C
Atitudinea pe care o luați în acest articol este de apărare a BOR, lăudabilă pentru un creștin ortodox. Sunt preot catolic și încerc să mă detașez de problemele sesizate de dumneavoastră privind relația biserică-presă, dar aș face câteva precizări pe lângă cele sesizate de dumneavoastră. De imaginea Bisericii ar trebuie să fei preocupat în primul rând clerul de rang înalt. Cosmetizarea acestei imaginei trebuia să înceapă cu câteva retrageri în mănăstiri a unor înalți ierarhi promovați de puterea comunistă în frunte cu fostul patriarh Teoctist. De fapt dânsul a fost onest în acest sens după evenimentele din decembrie 89 s-a retras la Sinaia dar a venit domnul Iliescu și l-a rugat să revină asupra demisiei sale probabil cu câtva confrați de rang înalt care nu voiau să schimbe mentalitatea la vârf a Bisericii Ortodoxe Române. Așa că nu au schimbat-o și meteahnele de tip balcanic gen promovare conform cotizării prosperă, retrocedări pentru acumulări abuzive nu , pactul lumesc biserică stat consolidat ..... s-au păstrat. Toate acestea și din nefericire și altele nu au făcut decât să discrediteze autoritatea morală a BOR care este favorita conducerii politice de la București. Oare existând aceste înțelegeri mai mult sau mai puțin oficiale între BOR și conducerea politică nu este firesc ca să gândim noi oamenii simpli „cine se aseamănă se adună”. Am văzut de 20 de ani o extindere pe orizontală a BOR favorizată de donații grase din partea guveranților mai ales înainte de alegeri.

Top articole
Pe aceeasi tema:
Vezi toate articolele