Întrebarea nepusă, încă este de ce e atât de nervos preşedintele? Reacţia sa a fost cea a unui om aflat cu nervii întinşi la maximum. Din câte ştiu eu, Traian Băsescu reacţionează aşa ori de câte ori se află sub presiune sau este extrem de obosit.

Când a dat cu levierul în genunchiul unui sindicalist, pe vremea când era ministru, iar greva ceferiştilor bloca ţara de zile bune, a făcut-o pentru ca  folosise deja şi ultimul argument raţional de negociere cu aceştia.

În campania din 2004, când a avut loc incidentul cu copilul, era foarte stresat. Îl înlocuise pe Stolojan în ultimul moment, era la final de turneu electoral şi ştia că, după alegeri, dacă nu câştigă, i se pregătise de către PSD arestarea. Era deci o situaţie care l-ar fi putut determina să reacţioneze cu gesturi scăpate de sub control.

Când a înjurat o ziaristă, putem să-i găsim scuza că era hărţuit deja de o oră, cât timp îşi făcuse cumpărăturile.

Când s-a repezit la sinistraţi, poate că era depăşit de situaţie şi marcat de drama acelor oameni.

Dar care să fi fost motivul pentru care s-a înfipt în avocatul Chitic?

În mod normal, Traian Băsescu are pielea tăbăcită şi trece peste injurii sau proteste graţie experienţei sale de atâţia ani. Acum chiar nu avea niciun motiv să-l facă `dobitoc` pe un necunoscut, decât dacă în spate este altceva.

Poate că Traian Băsescu are probleme cu PDL, sau poate că ar vrea să-l schimbe pe Boc dar nu ştie cum. La fel de posibil este să-i fie teamă de noua majoritate care i-ar putea aduce suspendarea.

Există aşadar un motiv necunoscut pentru care preşedintele este atât de nervos. Cunoaşterea acestuia ar fi mult mai interesantă decât incidentul de la Cireşica, pentră ca ar putea fi vorba de lucruri care vor influenţa direct viaţa noastră.

Mai există o teorie apărută prin diverse medii şi pe care am regăsit-o în nişte comentarii de pe net, suspect de informate şi la obiect. Se spune că Traian Băsescu ar fi suferind de o afecţiune numită Korsakoff, care-i dă aceste stări imprevizibile. Ar putea fi şi aşa, cu toate că, în nenumărate rânduri, Administraţia prezidenţială şi preşedintele au dezminţit categoric orice boală, indiferent cum s-ar numi ea.

Ca om care am trecut printr-o boală grea, mi-ar părea rău dacă preşedintele ar avea vreo afecţiune medicală şi nu pot decât să sper că nu-i aşa, pentru că nu aş dori nimănui să fie bolnav, nici măcar de o gripă severă.

Ca cetăţean însă, am nevoie să ştiu ce este în spatele stării de nervozitate prezidenţiale şi, mai ales, aş vrea ca preşedintele să-i prezinte scuze `dobitocului` pentru că, într-o seară de vară, în concediu, a reacţionat aşa cum n-ar fi trebuit să o facă.