Antreprenor 2.0
Acest proiect este cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 – „Investeste in Oameni!”

Monopol românesc asupra ziarelor generaliste. E bine, e rău?

NEWS

Mihnea Măruţă (2010-08-09 08:11:41)
2161 vizualizari

Tranzacţia prin care omul de afaceri Dan Adamescu a devenit unic acţionar al ziarului “România liberă” a readus piaţa de presă autohtonă într-o situaţie nemaiîntâlnită de 12 ani: toate marile cotidiene generaliste sunt acum în posesia unor patroni români.

“Adevărul”, liderul pieţei quality (cu vânzări medii zilnice de 126.000 de exemplare în martie, ultima lună din rapoartele BRAT), este deţinut de Dinu Patriciu. “Evenimentul zilei” (vânzări medii zilnice de 25.000 de exemplare în martie) a fost cumpărat în februarie de patronul B1 TV, Bobby Păunescu, de la trustul elveţian Ringier. “Gândul” (medie de 14.000 în martie) este al lui Adrian Sârbu, iar “Jurnalul Naţional” (vânzări medii de 58.000) se află în proprietatea familiei Voiculescu.

Până săptămâna trecută, 50% din acţiunile cotidianului “România liberă” erau deţinute de trustul german WAZ, care a decis însă să-şi lichideze afacerile de la Bucureşti. Retragerea WAZ a fost explicată de preşedintele său, Bodo Hombach, prin faptul că piaţa românească “este distorsionată de investiţiile masive operate de oameni care îşi câştigă banii în cu totul alte sectoare ale economiei”.


E bine pentru presa noastră că toate ziarele generaliste (quality) sunt deţinute de patroni români?

Aceasta e întrebarea pe care ImpactNews a adresat-o redactorilor-şefi ai celor cinci ziare menţionate şi analistului media Iulian Comănescu. (Redactorul-şef al “României libere”, Dan Turturică, este în concediu şi n-a putut fi contactat.)


Grigore Cartianu (Adevărul): “Trusturile străine au adus reguli, proceduri, know-how”


Nu e bine, ci e rău, chiar foarte rău, că trusturile străine abandonează presa scrisă din România. Iar când spun asta, nu mă refer la “pericolul mogulizării” (asta a început să devină o marotă, fără a observa că presa de calitate din România se face tot în trusturile mogulilor).

Marele pericol este semnalul dat pieţei. Dacă trusturile străine îşi consolidează poziţia pe piaţa televiziunilor (Pro TV, Prima TV, Kanal D, plus zecile de posturi de nişă), dar abandonează aproape complet presa scrisă, atunci întreaga industrie înţelege mesajul: “Presa scrisă e pe moarte. Or şti ăia de ce se retrag...”. Acest mesaj percutează şi în industria publicităţii, care are o consistentă componentă străină, deci nu e de mirare că presa scrisă ia tot mai puţini bani din “coşul publicitar”.

Mai există, desigur, şi pericolul deprofesionalizării. Trusturile străine - Ringier, Bertelsmann/Grunner & Jahr, WAZ, Sanoma Hearst, Axel Springer (atât cât s-a arătat) - au adus reguli, proceduri, know-how. Ziariştii noştri au avut de învăţat multe de la consultanţii lor. Managerii români au învăţat de la şefii lor din Vest că şi în această industrie trebuie să existe o conduită de afaceri, că trebuie eliminate anumite obiceiuri mioritico-interlope.

În concluzie: e bine că avem patroni români de ziare, e rău că nu mai avem şi patroni străini de ziare. Prin 2002, eu speram că lângă Bertelsmann (Evenimentul zilei), WAZ (România liberă) şi Ringier (Capital şi Libertatea) vor veni şi alte trusturi puternice de afară. Din păcate, şi-au făcut bagajele cam toate. Doar Ringier ce mai zăboveşte un pic pe la Libertatea...


Victor Ciutacu (Jurnalul Naţional): “Sunt rizibile explicaţiile trusturilor străine care se retrag”


Nu ştiu dacă-i bine sau rău, e o stare de fapt şi o iau ca atare. Nu mi se pare, însă, că prezenţa temporară a patronatelor străine ar fi adus, până acum, vreo profesionalizare suplimentară a angajaţilor, introducerea procedurilor clare (nu a birocraţiei, să fim bine înţeleşi) ori deontologizarea în sensul corect (nu peiorativ) a pieţei media; sau măcar a acelei părţi controlate de ele. Dar poate că, privind numai din exterior şi făcând abstracţie de colaborările mele temporare cu ziarişti de la media controlate până acum de trusturi străine, nu sunt eu suficient de bine informat.

Pe de altă parte, sunt rizibile explicaţiile pe care le dau, la fiecare retragere din România, trusturile de media străine. Să-ţi scuzi propriul eşec de business prin aruncarea anatemei asupra concurenţilor tăi români mi se pare cel puţin jenant. Pe undeva, seamănă cu atitudinea fotbalistului român din străinătate care nu prinde echipa fiindcă e antrenorul naţionalist, are ceva cu ei şi mizează pe un puşti netalentat din pepiniera clubului.


Vlad Macovei (EvZ): “Buni sau răi, sunt singurii dispuşi să piardă bani”


Prima remarcă este analogia cu povestea cu arma. Nu arma e periculoasă, ci, eventual, cel în mâna căruia cade. Faptul că sunt toţi români nu e un păcat în sine. Pot fi patroni români onorabili şi care înţeleg cum se conduce o afacere de media. La fel cum sunt alţii care nu sunt aşa.

A doua remarcă este că, dacă aşa arată actualii patroni, înseamnă că, buni sau răi, sunt singurii dispuşi să piardă bani în această activitate, în aceste vremuri tulburi. Şi asta trebuie respectat, indiferent de orientarea lor politică sau de gradul de curăţenie pe care li-l atribuim.

A treia remarcă este că această aşezare arată în mod evident că presa generalistă va avea în viitor o uriaşă problemă de credibilitate. Mai mare decât o are acum.

A patra remarcă este că, aşa cum arată piaţa în acest moment, fie că este vorba de piaţa de publicitate sau de public, nici un mare trust occidental nu va investi în presa generalistă din România. Nici acum, nici peste un an şi cred că nici peste doi.

A cincea remarcă este că pentru situaţia asta sunt vinovaţi şi mulţi dintre cei care au condus sau conduc gazetele. Şi, într-o mai mică măsură, toţi ziariştii. Poate n-am făcut suficient sau nu ne-am priceput să ţinem ziarele noastre ceva mai atractive pentru public.

A şasea remarcă este că îmi doresc din tot sufletul ca, peste un an sau doi, să nu mă pui să comentez dacă e bine că mai avem doar două ziare generaliste. Sau chiar unul singur. Ştiu că nu e un răspuns explicit la întrebare, dar e cel mai direct pe care îl pot da.


Claudiu Pândaru (Gândul): “Putem şi e normal să mergem pe propriile picioare”
 
Dacă patronatul de la “Gândul” ar fi străin sau ar rămâne acelaşi, pentru mine ar fi egal. În momentul de faţă, eu sunt foarte confortabil cu patronatul, pentru că sunt nişte oameni cu mintea deschisă şi care vor să facă presă pentru criterii strict legate de business. Nu-mi place să fac comentarii asupra politicii editoriale a celorlalte ziare.

Ziarele quality din România supravieţuiesc destul de greu, din cauză că politica financiară impusă de actualul guvern nu e deloc fericită. Dar nu e fericită nici pentru restul economiei. Noi am dat afară oameni şi am redus cheltuielile cu un singur scop – să supravieţuim şi să o facem onorabil.

Separarea politicii editoriale de cea de business, care e un lucru firesc, o poate face un patron indiferent că-l cheamă Sârbu, Voiculescu, Adamescu ş.a.m.d. Nu cred că ţine de ţara natală a acţionariatului. Cred că mult mai important este cine conduce acel ziar pe partea editorială. Important e ca din presa noastră să nu plece rigoarea presei britanice, combativitatea presei franceze, imaginaţia presei italiene. Sunt lucruri pe care noi, ziariştii români, le-am învăţat din altă parte şi ni le-am amintit după o perioadă de asanare a conştiinţei individuale cauzată de cei 40 de ani de comunism.

Cred că putem şi e normal să mergem pe propriile picioare. Dacă plecăm de la principiul că politica editorială a unui ziar e distinctă de cea financiară, nu ar trebui să-şi facă nimeni griji că se întâmplă ceva tragic cu presa românească odată ce au plecat trusturile străine. Retragerea lor e conjuncturală, cred, şi ţine mai mult de problemele pe care le au acasă. Când eşti un trust european şi ai probleme în ţara de origine, e normal că încerci să reduci cheltuielile periferice, care pot fi şi cele din România.


Iulian Comănescu, analist media: “Cea mai mare îngrijorare a presei serioase e îndesirea alegerilor”

Proprietatea românească vine cu nişte avantaje, dar mai ales cu nişte dezavantaje. Să vedem mai întâi ce au făcut străinii pe zona de quality, fiindcă e mai scurt: trei tentative numite “România liberă” şi “Evenimentul zilei”. Nu două, ci trei, fiindcă “Evenimentul” a trecut şi pe la Bertelsmann înainte ca Ringier să încerce să facă un quality în România.

E drept, grupurile străine - aş menţiona în primul rând Ringier şi Edipresse-AS - au avut un rol civilizator pentru presa românească. Fără ironie şi fără exagerare, acest gen de companie a inventat săpunul la toaletă în media şi astfel de lucruri contează. Însă una e să aşezi o revistă glossy sau un tabloid pe o zonă confortabilă pentru publicitate şi alta să creezi un mare cotidian. Singurul om care s-a apropiat oarecum de aşa ceva a fost Ion Cristoiu, în România, după 1989. Şi erau alte timpuri.

Să vedem acum ce-au făcut românii. În momentul de faţă singurele ziare care par altfel decât condamnate sunt “Adevărul”, “Jurnalul Naţional” şi “România liberă”. E de văzut dacă vreunul dintre ele va face vreun necesar pas în sus - ca tiraj, reputaţie, venituri din publicitate sau oricum am lua-o -, pentru că în fiecare caz există o serie de îngrijorări. Cea mai mare dintre ele, şi în acelaşi timp numitor comun al presei serioase din România, e că alegerile s-au îndesit de când cu decalarea ciclurilor prezidenţiale de cele parlamentare, iar în toamna lui 2009 s-a văzut că media poate fi folosită la jocuri politice, se pretează la jocuri politice şi jocurile politice pe care le face au impact asupra votului propriu-zis.

Vor garanta Dinu Patriciu, familia Voiculescu şi familia Adamescu jurnalismul de calitate, neafiliat? Depinde nu doar de ceea ce ştiu şi vor să facă în chip de patroni de media, ci şi de cât de tare va presa presa (sic!) politicul începând din prima parte a lui 2011.

 
Da o nota articolului:

Nota 2.33 din 3 voturi

1500 caractere ramase.
Comentarii: (0)

Top articole
Pe aceeasi tema:
Vezi toate articolele