O echipă de cercetători italieni a reuşit să descopere secretul tehnicii de pietrificare a cadavrelor, o metodă de îmbălsămare des folosită în secolul al XIX-lea, potrivit site-ului MaxiSciences. Potrivit cercetătorilor, este nevoie de o foarte mare cantitate de mercur pentru pietrificarea corpurilor şi a organelor umane. Analizele chimice au scos la iveală şi prezenţa potasiului, a fierului, bariului şi arsenicului.




Opt mumii de italieni care au trăit prin anii 1800 au fost recent analizate de o echipă a Institutului Eurac pentru mumii şi omul gheţurilor, din Bolzano (nordul Italiei). Cadavrele au fost extrem de bine conservate de către specialistul în anatomie Giovan Battista Rini (1795-1856), maestru în arta pietrificării, un proces complex care constă în transformarea materiei organice în materie minerală.

Pentru a dezvălui secretele acestei tehnici extrem de delicate, grupul de cercetători a efectuat o serie de analize chimice şi anatomice. Mumiile au fost scanate cu raze X cu ajutorul unui tomodensitometru, un aparat care permite obţinerea de imagini detaliate din interiorul corpului.

Rezultatele, care vor fi publicate în curând în revista Clinical Anatomy dezvăluie două faze tehnice majore ale pietrificării: scufundarea corpurilor în soluţii chimice care conţin metale grele şi injectarea cu mercur a ţesuturilor interne.

Colecţia de mumii, care au făcut obiectul studiului, era folosită acum două secole pentru predarea anatomiei studenţilor. Corpurile pietrificate au fost în prealabil disecate pentru a scoate în evidenţă anumite organe sau ţesuturi.

În 1977, controversatul anatomist Gunther von Hagens a pus la punct o metodă de conservare a cadavrelor prin 'stafidire' (plastinaţie), prin care lichidele şi grăsimile solubile din corp sunt înlocuite cu răşină şi silicon. Cadavrele au fost expuse într-o serie de expoziţii organizate în lumea întreagă şi care au generat multe controverse. O astfel de expoziţie a fost interzisă în Franţa, în septembrie 2010.