Antreprenor 2.0
Acest proiect este cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 – „Investeste in Oameni!”

Sam cel Român: „Cine ştie mai mult despre România decât eu?”

GREEN

Mihnea Măruţă (2011-05-14 13:16:41)
18820 vizualizari

I'm more Romanian than you!” (Sunt mai român decât tine!), aşa se numeşte blogul lui Sam (kingofromania.com), de care am dat din întâmplare - dacă există aşa ceva. Să descoperi un american stabilit de aproape 10 ani în România, care nu numai că vorbeşte româneşte, dar e atât de pasionat de ţara asta, încât a scris o carte pentru potenţialii turişti, şi care nu numai că trăieşte în acelaşi oraş cu tine, ba e chiar în acelaşi cartier, la 2 minute depărtare - asta sigur nu poate fi o întâmplare.

„Sam cel Român”, aşa îşi spune americanul fascinat de limba noastră şi de stilul nostru de viaţă. Cartea lui se numeşte „The Complete Insider's Guide to Romania” (un amplu fragment puteţi citi aici) şi explică, pe înţelesul oricărui vorbitor de engleză, care-i treaba cu românii, de la Dracula la mâncatul de mici, de la cursul valutar la prepararea mămăligii şi de la simplitatea satului până la răspândirea internetului. Văzută prin ochii lui Sam, România e un loc unde e bine să trăieşti; numai românii par să fi uitat.
 
N-am corectat deloc frazele lui Sam din punct de vedere gramatical. Le-am lăsat întocmai, pentru autenticitatea dialogului nostru (realizat pe messenger). Tot ce am făcut a fost să pun diacritice şi semne de punctuaţie.
 
*
 
M.M.: Când ai venit prima dată în România?
 
Sam cel Român: Aprilie 2000.
 
M.M.: Ca turist?
 
- Da.
 
M.M.: De unde ştiai de România?
 
- La vara din anul 99 am lucrat cu o româncă în State şi de ea am auzit despre România şi Cluj.
 
M.M.: Ce job aveai în State?
 
- Bucătar pentru o tabără de vară. Ea a venit în State cu programul Work & Travel şi bineînţeles era vorba de cam 3 luni sau ceva aşa. Era foarte mulţi străini acolo cu acelaşi situaţie, adică un fel de work & travel.
 
M.M.: Şi ce-ai văzut la prima vizită în România?
 
- Numai Cluj, cluburile. Deci am dansat pentru o săptămână întreagă.
 
M.M.: Atunci te-ai hotărât să te întorci?
 
- Sincer, nu. Am călătorit în zeci de ţări, dar românca aceasta a întors la vara 2000 cu prietenul ei şi noi toţi a devenit prieteni buni. Şi după aia am crezut că merită să mă întorc pentru mai o vizită.
 
M.M.: Şi te-ai întors... :)
 
- Cred că ai dreptate! :)
 
M.M.: Când ai decis să te şi stabileşti aici?
 
- 2002? Cred. A 4-lea vizită am dat seama că ar fi mai bine fără avion şi călătorie mare fiecare dată.
 
M.M.: Ai mai văzut şi alte locuri din ţară până în 2002?
 
- Da. Prietenii mei aveau o firmă de publicitate şi cu maşina noi am fost peste tot, şi la Braşov, şi la Bran, şi la Arieşeni în Ţara Moţilor. Din est până vest parcă...
 
M.M.: O să te întreb mai târziu ce-ţi place de prin ţară. Cum a fost prima perioadă după ce te-ai mutat?
 
- Greu. Foarte, foarte greu. Prietenii mei s-a despărţit şi m-am mutat aici fără job, fără plan pentru un job.
 
M.M.: Ai venit direct la Cluj? Din ce ai trăit?
 
- Am trăit numai cu săruturi şi gânduri frumoase :). Sincer, am venit cu nişte bani în cont, dar afară din asta am fost cam naufragiat. Nici nu vorbeam limba...
 
M.M.: Erai decis să rezişti?
 
- Motivul principal era să scap din State.
 
M.M.: De ce voiai să scapi?
 
- Paranoia şi cum a gândit oameni după 9-11, adică 11 septembrie.
 
M.M.: Spune-mi detalii.
 
- La ziua de 11-september eram la job, lucream pentru poliţia într-un oraş în America. Am plăcut ce am făcut acolo, dar după 11-september totul s-a schimbat. A fost creat Departamentul de Securitate Naţională, adică Homeland Security, şi tot a devenit mai greu.
 
M.M.: Erai poliţist?
 
- Da.
 
M.M.: Cum ai ajuns poliţist, dacă erai bucătar?
 
- Nuuuu, job de bucătar era numai pentru o tabără de vară, un fel de vacanţă. Am stat în acelaşi tabără de vară când eram un copil mic. Am vrut să donez timpul meu, se zice.
 
M.M.: Aha, deci profesia ta e de poliţist?
 
- În vremea aia am avut 25 job-uri oficiale şi cam 40 neoficiale. Muncă neagră, cum zice aici.
 
M.M.: Spune-mi câteva...
 
- Hmm. Am început la 15 ani la o bibliotecă, casier pentru o fierărie, am prăjit cartofi prăjiţi pentru un fast food, am lucrat într-o farmacie, şofer, curier, am construit case şi clădiri, am fost un majordomo, cum să zice...
 
M.M.: Majordom...
 
- Aşa-i. Ce mai? Nici nu ştiu. Oh, şi am lucrat de mult pentru guvernul, nu doar ca poliţist, dar şi în domeniu de internet, archives, „information systems” se zice în engleză.
 
M.M.: Ce făceai?
 
- Cum ştii, internetul a fost creat în State şi, în anii 90, guvernul din statul Virginia a creat o mare bază de date, şi cu asta am lucrat, să pun informaţie să fi disponibil prin internet.
 
M.M.: Să revenim la atmosfera de după 11 septembrie. În ce sens „a devenit tot mai greu”?
 
- A fost creat Departamentul de Homeland Security, DHS adică, şi ei a rugat fiecare Departamentul de Poliţie, adică pentru fiecare oraş, să completează formulare, să pregătim pentru un atac nou. Şi mă pricep în baze de date şi a devenit slujba mea numai să lucrează cu DHS. Şi tot timpul am stat în nişte bunker-uri cu oameni serioşi, vorbind de terorişti şi atacuri noi. Şi... am vrut să ajut pe oameni, nu să stau subsol cu oameni paranoici, vorbind de un terorist sub fiecare pat şi ascuns în fiecare colţ.
 
M.M.: Când ai venit în România, ştiai ceva despre viaţa din timpul comunismului?
 
- Da, în anii 80 am fost în Iugoslavia, acum Croaţia. Şi era o ţară comunistă în vremea aia. Dar specific despre România, nu. Nu am ştiut mai mult decât conducătorul s-a numit Ceauşescu şi a murit în 89.
 
*
 
M.M.: Ce te-a surprins după ce te-ai stabilit aici?
 
- La început am vrut numai să scap de America, să mă distrez puţin, dar după timp, am descoperit că mă simt acasă aici şi, bineînţeles, acum vorbesc limba...
 
M.M.: Ce te-a surprins la oameni, la obiceiuri, la mentalitate...
 
- Ohhhh... Chiar ziua de azi am vorbit cu doi străini proaspăt veniţi în ţară şi întotdeuna.... întotdeuna ei îi place România foarte mult. Dar români? Parcă tot timpul plâng, plâng, plâng. Dacă primeşte un milion de euro, plânge după impozite.
 
M.M.: Eu am citit un fragment din cartea ta, “The Complete Insider's Guide to Romania”, şi m-am mirat cât de diferit vezi lucrurile faţă de noi.
 
- Sigur că da.
 
M.M.: Şi vreau să iau câteva exemple...
 
- Sigur.
 
M.M.: Scrii că mulţi români arată foarte bine, iar explicaţia ta e mâncarea sănătoasă, gătită acasă...
 
- Bineînţeles. Eu tot timpul vorbesc despre Spania, pentru că Spania e România 20 de ani în viitor...
 
M.M.: Compari România cu Spania?
 
- Da. Ei a scăpat de conducătorul lor 20 de ani înainte de România şi a intrat in piaţă McDonald's şi Coca-Cola şi mâncare fabricată . Şi acum încep şi ei să fi obezi. Sărăcie este ca un scut, apără oameni de otravă, de chimicale, de mâncarea fabricată. Mâncare naturală este crescută în grădină şi gătit acasă. Asta-i....
 
M.M.: Şi ţi se pare că românii arată mai bine ca alte popoare?
 
- Bineînţeles! Acum în Spania este chiar o criză de obezitate, şi în Germania, şi în Europa din vest. Britanici sunt uriaşi acuma, ca şi noi în America.
 
M.M.: O altă observaţie pozitivă din cartea ta este că românii trăiesc în familii numeroase, în care se ţine legătura. Noi nu ne mai dăm seama, am uitat lucrul ăsta...
 
- Sigur. Părinţii mei trăiesc în Costa Rica, sora mea într-un stat în nordul ţării, bunicul meu în sud. O distanţă de cam zeci de mii de kilometri între noi. Adică sora şi bunicul sunt în America, părinţii în Costa Rica...
 
M.M.: Deci îţi place că românii continuă să se vadă cu bunicii, cu unchi, mătuşi, veri, cumnaţi...
 
- Da, fără nici o îndoială. Familie te sprijineşte, nu?
 
M.M.: Se pierde şi asta, încet-încet...
 
- Da, ştiu, dar încă mai aveţi până sunteţi ca noi în America.
 
M.M.: Să luăm şi o observaţie negativă din cartea ta. Zici acolo că „nu trebuie să le împrumuţi niciodată bani românilor”. De ce?
 
- Pentru că noi, în Vest, adică America sau Anglia, avem o altă părere despre bani şi ne înţelegem ce înseamnă să împrumut bani. Aici, în România, e altfel şi greu să înţelege pentru un străin care vine aici.
 
M.M.: Ai împrumutat bani şi nu i-ai primit înapoi?
 
- Hahaha, sigur. Zeci de ori...
 
M.M.: Dar i-ai spus omului că vrei să ţi-i dea până în data de...?
 
- Nu. E vorba de tu plăteşti acuma, eu plătesc în viitorul... E cum facem de obicei în America. Pentru noi, în America, folosim mai mult carduri decât cash şi e ceva normal să fi fără cash în portofel.
 
M.M.: A, să faci cinste la restaurant, de exemplu?
 
- Da. Dar aici cine iese la un restaurant fără bani? Numai şmecheri...
 
M.M.: Şi tot tu faci cinste? :)
 
- Da. Dar era ok. În faţă de români, eram mai bogat şi era vorba de zeci de dolari sau ceva, nu o comoară. Acum trăiesc în România şi ştiu ce înseamnă un leu...
 
*
 
M.M.: Cartea ta despre România e mai utilă pentru un turist străin şi mai bine informată decât multe publicaţii scoase de guvern sau de mari companii. Ce reacţii ai?
 
- Tot timpul aud de cititori, şi români, şi străini...
 
M.M.: Ai prieteni sau cunoscuţi care au venit aici după ce ţi-au citit cartea?
 
- Da, sigur. Am întâlnit cu cam zece oameni care a venit să întâlneşte cu mine numai din cauză a citit cartea.
 
M.M.: Cum te-ai hotărât să scrii o carte ca un ghid?
 
- Acum un an, adică în primăvara 2010, am fost la ambasada americană în Bucureşti. Şi am intrat, am ieşit, am intrat din nou, să fac treaba cu ei acolo, ceva cu paşaportul meu. Şi afară era paznici români, adică o echipă specială să apare clădirea din atacuri...
 
M.M.: Să apere de atacuri... :)
 
- Ahh, mersi. Şi când am ieşit, şi când am intrat, am vorbit un pic cu ei, şi unul mi-a zis: „Vai, îmi dau seama că chiar este un ardelean”, după cum vorbesc limba română... Şi am zis, „Nu, omule, de fapt sunt american”. Şi după aia am dat seama, uau, aşa de mult am trăit aici, că şi români cred că sunt un român. Şi am dat seama că am călătorit şi până vest, şi până est, şi în Maramureş, Banatul, Moldova etc, şi cine ştie mai mult despre România decât eu? Cine, care este un străin adică, ştie mai mult despre România? Am călătorit, vorbesc limba, am trăit şi în oraşe mari, şi într-un sat, am dansat hora, am făcut tot ca un cetăţean, dar sunt un american şi pot să explic cum e România...
 
M.M.: În câţi ani ai ajuns să vorbeşti bine româneşte?
 
- Doar 10 ani. :)
 
M.M.: Deci abia acum zici că ştii bine...
 
- Nah. Prefer să zic numai că mă descurc. :)
 
M.M.: Cu scrisul a fost mai greu?
 
- Da, că niciodată n-am fost la un curs oficial, cum să scrie româneşte corect...
 
M.M.: Spune-mi ce locuri din România îţi plac şi de ce.
 
- Braşov, o bijuterie. Maramureş - e super acolo. Îmi place şi Iaşi, şi Cluj, bineînţeles. Braşov e cel mai frumos oraş în România, dar prea frig la iarnă, bate vântul prea tare.
 
M.M.: La ţară, pe unde ai fost?
 
- Am petrecut o săptămână în Ţara Moţilor. Foarte frumos acolo. Şi am trăit într-un sat la Muntiile Băişorii pentru câteva săptămâni, şase sau şapte. Foarte frumos. Şi am un coleg şi părinţii lui trăieşte într-un sat în judeţul Sibiu, cu grădină, o vacă, tot ce îţi trebuie.
 
M.M.: Cum te descurci, din ce faci bani?
 
- Acum sunt scriitor, banii vin din cărţi, dar acum un an am lucrat încă o dată pentru guvernul american, prin internet. Vorba de baze de data şi tot aşa, foarte plictisitor.
 
M.M.: Poţi trăi din vânzarea cărţilor pe care le scrii?
 
- Nu prea bine, dar mă descurc. Sincer, chiar acuma am semnat nişte contracte cu biblioteci aici, în România, să pun la vânzare cartea mea.
 
M.M.: Cam câte exemplare s-au vândut din cartea ta?
 
- Aici în România? Numai 50. Dar în America, prin internet vând cam 60 exemplari fiecare lună în format paperback. Versiunea digitală vând mai bine, că oameni acolo are e-reader-uri, Kindle, iPhone...
 
M.M.: Am citit pe blogul tău despre experienţe „triste” cu oficiile de turism româneşti. Ce-ai face dacă ai fi ministrul Turismului?
 
- I-am scris nu ştiu câte emailuri, fără nici un răspuns. Am scris un email către fiecare asocaţie oficială de turism. Şi primarul aici, în Cluj.... ştii tu, cred.
 
M.M.: Ce le propuneai?
 
- Să lucrăm împreună, că eu am o grămadă de cititori străini care sunt interesat în România sau a venit deja în România sau cunoaşte oameni în România. Şi împreună putem face treabă, nu? Să promovează România!
 
M.M.: Şi?
 
- Şi nimic, că majoritatea nu mi-a dat nici un răspuns, nici un „mulţumesc, dar nu”. Nimic, chiar nimic. Şi am trimis nişte exemplari la ministrul Turismului. Nimic.
 
M.M.: Avantajul cărţii tale este că e scrisă exact pe mintea turistului occidental, îi spui ce vrea să afle într-un limbaj simplu.
 
- Exact. Deci hai să lucrăm împreună. Nu e vorba de bani. N-am cerut nici un leu, am vrut numai să lucrăm împreună să promovează România.
 
M.M.: „Să promovăm”... :)
 
- Aşa-i. Promovăm. Din partea ei numai să aude „Am fost la un târg de turism”. Wow, şi ce dacă? Asta nu face nimic.
 
M.M.: Cum îţi explici că românii îşi văd ţara mult mai prost, mai urât decât o vezi tu?
 
- Ce să aude şi să vede la televisor şi la radio? Numai lucrurile rele. Şi din asta, oameni aud numai cea ce este rău şi nimic despre cea ce este bun. Ministrul Turismului tot timpul plânge. Şi dacă ea nu are nimic să spune bun despre România, cine o face? Numai eu...
 
*
 
M.M.: Te-ai apucat să citeşti istoria României?
 
- Sigur că da, şi tot timpul îmi plac să stau de vorbă cu bătrâni şi aud poveştile lor despre cum era, cum a fost, ce a făcut.
 
M.M.: Ce te atrage din istorie?
 
- Vai, sunt cam obsesedat cu historia Sumerului, o ţară care a prăbuşit acum 5000 de ani.
 
M.M.: Mă refer la a noastră, a României...
 
- Cum să nu? Asta e o ţară foarte veche. Traian, Decebal, tot.
 
M.M.: De ce l-ai ales pe Ştefan cel Mare pentru fotografia de la contul tău de Facebook?
 
- Pentru că el a bătut măr pe tătari :). Şi nu a stat toată ziua plângând că e greu să fi român.
 
M.M.: Urmăreşti politica românească?
 
- Din păcate, da.
 
M.M.: Ce părere ai?
 
- E un circ pentru copii, cu jucători proşti. Cine care ştie numai cum să fură bani fără ruşine.
 
M.M.: Cum îţi explici că, totuşi, ţara merge înainte, am intrat în UE, NATO... ?
 
- Pentru că România e folositor.
 
M.M.: Folositoare?
 
- Aşa-i. Va fi o bază pentru rachete americane lângă Craiova, nu? Şi câte români a murit în Afganistan şi Irak?
 
M.M.: E bine pentru noi că va fi bază de rachete americane?
 
- Haha, nici vorbă. E bun pentru ei, cine a vândut rachete la armata americană. Pentru alţii nu o să face nici un bun deloc, numai să umfleşte capii politicenilor cu mândrie că a făcut ce a cerut americanii.
 
M.M.: Tu, ca român „mai nou”, nu te-ai alia cu americanii?
 
- Niciodată. Guvernul american e rău de tot. Un aliat mai prost nu să găseşte niciodată.
 
M.M.: De ce?
 
- Când a fost semnat contractul pentru baza de rachete, politiceni aici a fost promis că România primeşte permisie să călătoreşte români fără visa în State. O să întâmplă? Niciodată. Nu va primi absolut nimic în schimb.
 
M.M.: Şi dacă va primi?
 
- Haha. Întreabă pe Polonia ce a primit, că ei a semnat acelaşi contract acum 3 ani, cu acelaşi cerere, să călătoreşte în America fără vize.
 
M.M.: Dar noi nu îndeplinim condiţia privind procentul de oameni care respectă viza...
 
- Şi ce dacă? E un joc, americani fac condiţii.
 
M.M.: Nu e lege în State?
 
- Ce lege? Dacă vrea Obama mâine, va fi schimbat condiţii. Dacă să găseşte mai un pic de petroleu lângă Ploieşti, o să vezi că schimb lucrurile foarte repede.
 
M.M.: Dar tu, ca român, cu cine te-ai alia? :)
 
- Cu oameni buni. Nu contează de unde vin.
 
M.M.: Spune-mi o ţară, două, trei...
 
- Nu e vorba de ţări, pentru guverni sunt născute să fură bani. E vorba de oameni de rând.
 
M.M.: Ba da, în politica externă e vorba de ţări.
 
- Oh, mai bine ruşii, măcar plăteşte cu cash.
 
M.M.: Cu ruşii am văzut 45 de ani, ne-au distrus elitele şi tradiţia.
 
- Ştiu, dar trăim acum în anul 2011, nu 1941, şi acum America e falită şi Rusia are bani. Asta-i...
 
M.M.: Ziceai de oameni buni, nu de cine are bani...
 
- Oameni buni nu prea să găseşte, dar avem nevoie noi aici, în România, de bani, nu vorbe goale şi „vei primi vize” şi tot aşa.
 
*
 
M.M.: Ok, să ne întoarcem la blogul tău, unde ţii mici lecţii de limba română. Care sunt expresiile tale favorite în româneşte?
 
- Hmmm. „Varză”. Şi „dus cu pluta” îmi place. Şi îmi place cuvintele mici, ca „lapoviţă”, că e altfel decât zăpada.
 
M.M.: Citeşti literatură română?
 
- Nu prea. E cam greu pentru mine. Citesc o carte zilnic în engleză şi nu prea am timp să citesc şi cărţile în româneşte.
 
M.M.: La televizor te uiţi?
 
- Nuuuu. Sigur că nu.
 
M.M.: Muzică românească?
 
- Da. Îmi place cel mai mult să mă duc la un concert de muzică folclorică, cu oameni îmbrăcate în stiluri tradiţionale.
 
M.M.: Româncele?
 
- Hahaha, sigur că da. Şi mai mult cum găteşte. Vai, aşa de bine mi-a hrănit.
 
M.M.: Ce mâncăruri româneşti îţi plac? În afară de mămăligă, despre care am citit în cartea ta...
 
- Hehe. Cea mai bună e varză la Cluj. Când am trăit în Timişoara, o colegă din Cluj a venit în vizită şi mi-a cerut ce vreau din Cluj. Şi, bineînţeles, am zis „2 kg de varză, te rog”.
 
M.M.: De la Vărzărie?
 
- Daaa, e super acolo. Dar îmi place şi varza murată, salata de varză proaspătă, varza călită. Nu contează, dacă e vorba de varză...
 
M.M.: Câte iubite românce ai avut?
 
- Hahaha. Mai mult decât 1, mai puţin decât 100... :)
 
M.M.: De fapt, de ce ai ales să trăieşti aici?
 
- Nu am ales nimic. Am venit, am stat, am rămas şi în total a devenit ani de zile.
 
M.M.: Ai ales să rămâi.
 
- Nah. Am ales să nu plec. Asta e ceva diferită. Mă simt acasă aici şi din aia rămân.
 
M.M.: Ce te face să te simţi acasă?
 
- Hmmm. Am două pisici acuma, vorbesc limba, mănânc bine, beau apă bună şi sănătoasă, am scris o carte despre România, vremea e frumoasă, cunosc pe oameni aici acuma, am o grămadă de cunoştiinţe şi prieteni. Ce a zis BUG Mafia? Pot să plec, pot să stau, pot să fac ce vreau...
 
M.M.: Eşti fericit în România?
 
- Da. Foarte fericit.
 
*
 
După ce i-am mulţumit lui Sam, dialogul nostru a continuat „off the record”, însă în engleză, ca să mai „răsufle” şi el. Am tradus un fragment care merită să fie adăugat:
 
M.M.: Cel mai interesant mi se pare că vezi lucrurile total diferit faţă de noi...
 
- Trebuie să înţelegi ceva: părinţii mei NU sunt români, iar eu n-am fost niciodată la o şcoală românească, aşa că n-am fost educat să văd lucrurile într-un singur fel. Văd cu propriii mei ochi, ştii?
 
M.M.: Şi zici că asta e rădăcina problemei noastre?
 
- Da. Când am venit aici, habar n-aveam cum se presupune că ar trebui să gândesc. Mi-am format opiniile proaspăt.
 
M.M.: Gândim ca şi cum am fi fost „programaţi”?
 
- Bineînţeles. Toată lumea gândeşte aşa. Americanii cred că America va fi „number one forever”. Auzi asta de 500 de ori pe zi în America, aşa că ajungi să gândeşti aşa. Aici auzi mereu „În România nu e bine” (Romania sucks, expresia originală – n.M.M.), deci ajungi să crezi asta. Eu nu am asimilat niciodată mesajul „Romania sucks”.

Da o nota articolului:

Nota 4.71 din 45 voturi

1500 caractere ramase.
Comentarii: (3)

super
octavian
multumesc pentru acest excelent interviu. l-am citit dintr-o suflare. putine lucruri sunt mai interesante decat sa te vezi pe tine insuti prin ochii altuia.

Parerea mea
un roman nemultumit
Excelent. Trebuie promovat si mai bine.

Optimism intruchipat!
vali
Am citit si eu de la cap la coada mai mult din curiozitate, sa vad cum percepe un neroman Romania. Sper ca nu-l jignesc, dar nu este roman, a crescut si s-a format acolo. Si daca vede si lucrurile bune din Romania este si pt ca are scoala vietii din America. Noi ii cocolim prea mult pe copiii nostri, nu-i punem la munca deloc, ii tinem prea mult langa fusta noastra, apoi ne miram ca nimic nu ne mai place pe aici. Si nicilui Sam nu-i place America...

Top articole
Pe aceeasi tema:
Vezi toate articolele