La aşa o urgenţă pentru responsabilii apărării patriei, s-ar fi presupus că subiectul discuţiei e grav şi tensionat. Pare să fi fost, însă, doar o formalitate. Membrii CSAT au plecat de la Cotroceni în mai puţin de o oră şi după cel mult o cafea - mai puţin preşedintele, care a rămas să-şi pregătească declaraţia de presă.

Nici asta n-a pus mari probleme, ca şi cum discursul ar fi fost deja scris.

La ora 14, Traian Băsescu a informat naţiunea că Statele Unite au cerut instalarea unui scut antirachetă pe teritoriul românesc - şi că partea română a şi acceptat.

Ca un mariaj grăbit al unei fete bătrâne.

Mai rău - preşedintele Traian Băsescu a precizat că invitaţia americanilor fusese adusă la Bucureşti, în chiar dimineaţa respectivă, de un subsecretar de stat pentru controlul armanentelor de la Washington.

Carevasăzică, ca un mariaj disperat de grăbit al unei fete bătrâne care citeşte literatură erotică.

Puţine mirări printre politicieni în faţa unei asemenea precipitări de vasal chemat la ordine. Opoziţia n-a îndrăznit nici măcar o mârâială - poate doar Mircea Geoană, care a cerut "o amplă consultare" - dar, în cazul său, ar putea fi vorba doar de sentimentul că nu mai apucă multă vreme şanse de iniţiator al vreunei teme de dezbatere. În rest, satisfacţie, confirmări, flatări şi felicitări reciproce pentru "confirmarea importanţei României ca membru NATO". Premierul Boc a fost memorabil, vorbind despre riscurile potenţiale pentru ţara noastră în urma desfăşurării unei asemenea tehnologii pe teritoriul naţional: "în orice lucru există un risc, şi când mergem pe stradă există riscul să ne cadă un balcon în cap." Când Emil Boc vorbeşte despre căderi în cap, merită ascultat - omul ştie câte ceva despre asta.

Legal, urmează o dezbatere în Parlament - dar cam cât de detaliată va fi aceasta a anticipat Teodor Meleşcanu, preşedintele comisiei de apărare din Senat: "acordul va trece fără probleme".

Relevant este că nimeni nu pare realmente preocupat să explice şi cetăţenilor despre ce e vorba. O mai fac ziariştii, fiecare cu pregătirea lui în domeniu, dar oamenii politici au decis deja.

Nici măcar nu cred că e vorba de vreo teamă a lumii politice ca poporul, prost, să nu priceapă carecumva importanţa momentului şi să refuze aşa, din vreo superstiţie provincială. E mai grav - lumea politică e de părere că poporul e atât de prost încât nici măcar nu merită informat. Preşedintele Băsescu e primul de condamnat pentru această atitudine - pentru că el însuşi se revendică de la popor de fiecare dată când are de reproşat ceva, cuiva. Poate că tatăl patriei ar trebui să fie mai grijuliu cu copiii acesteia.

O discuţie ar trebui purtată, totuşi. Ca să fie clar, eu mă declar, în principiu, în favoarea scutului anti-rachetă, dar aş vrea să ştiu mai multe. Am acest drept şi mi-l revendic.

Apoi, nu mă pot împiedica să remarc că, dacă şi guvernele ceh şi polonez s-au declarat iniţial pentru scut, s-au răzgândit ulterior. În iulie 2008, Polonia a respins ca nesatisfăcătoare oferta înaintată de SUA în contrapartidă la instalarea de elemente ale scutului american antirachetă pe teritoriul său. Iar în noiembrie, acelaşi an, pe fondul opiniei negative faţă de scut a două treimi dintre cehi, preşedintele Camerei Deputaţilor de la Praga şi-a exprimat certitudinea că niciun element al scutului antirachetă american nu va fi amplasat vreodată pe solul ceh - iar asta după ce, cu doar o lună înainte, guvernul semnase acordurile privind desfăşurarea trupelor americane în cadrul programului.

Nu ştiu care sunt argumentele celor care au spus nu în Polonia şi Cehia - mai ales ale celor care au spus iniţial da şi apoi s-au răzgândit. Dar mi-ar plăcea să le aflu - şi, cel mai bine, ar trebui să mi le spună, onest, chiar acei oameni politici care m-au anunţat joi, pe la ora 14, că au decis deja, în numele meu. Măcar aşa, ca o schimbare după deciziile luate în timpul celeilalte alianţe militare din care a făcut parte România până acum vreo 20 de ani. Dacă vă amintiţi, nici atunci nu ne întreba nimeni nimic, şi apoi mariajul acela s-a stricat - de unde se vede treaba că lipsa comunicării minează chiar şi căsătoriile din interes geostrategic.