ImpactNews

Așadar, rima se născuse din decență, constituția nefiind decât un cuvânt oarecare, o lege încă impuberă, ce nu ispitea a fi siluită zilnic, făcută poștă (chiar și cuvântul ”poștă” și-a căpătat tot pe atunci noua semnificație, de sexo-eufemism). Nuți, diminutiv care venea de la Ioana (în nici un caz de la Elena, să fim bine înțeleși!), habar n-avea de legea fundamentală a statului, nu-și propunea s-o înfrunte și cu atât mai mai puțin s-o înspăimânte. Singura ei preocupare de stat era să stea, înțelegătoare și generoasă cu furtunile hormonale ale băieților, salvând specia umană de cădere în onanism și pederastie. Acea altă rimă, mai potrivită lui Nuți, a fost reprodusă de Cornel Nistorescu într-un pamflet publicat pe 27 aprilie, atrăgându-și furia internauților de centru-dreapta.
 

E uimitor cum și-au putut închipui forumiștii isterici că publicistul s-ar fi referit la doamna Elena Udrea. Între strălucita femeie de stat și Nuți care a inspirat rima originală sunt numai deosebiri. De-o parte frivolitatea, de alta virtutea, de-o parte simplitatea mentală, de alta geniul, prima strălucea prin corijențe și repetenție, astalaltă prin erudiție, de-o parte sărăcia (Nuți avea chiloții ca mâncați de molii de atâta uzură), de alta eleganța epatantă. O singură poșetă de-a doamnei Udrea face cât toată bojdeuca predecesoarei. Genealogia lui Nuți din Ioana era obscură, a doamnei Elena e bine stabilită, știm cu toții că provine dintr-o străveche familie din Pleșcoi (scuzați sufixul!). Enunțarea deosebirilor poate continua: Nuți era blondă, doamna e vopsită, Nuți era darnică, doamna e pragmatică, Nuți era agilă, doamna abia se aburcă pe iapa bălană ș.a.m.d. Un punct comun ar putea fi frumusețea, dar asta e ceva relativ și trecător plus că bărbatul cel mai în măsură să aprecieze a rostit recent un verdict nu tocmai convenabil. La eterna întrebare ”Cine-i cea mai frumoasă-n țară?”, noul Paris a declarat exclusivist: ”Soția mea”.

 

Acest înalt răspuns prezidențial - am uitat să spunem că bărbatul era însuși Președintele Traian Băsescu - pune definitiv capăt bârfelor, insinuărilor și obsesiilor detractorilor săi și ai doamnei Udrea. Iată deci că n-a existat nici o legătură dublu adulterină între bărbatul de Stat și femeia de stat, biroul de mahon din Cabinetul unu n-a fost profanat, fanteziile erotice de Palat nu sunt decât rodul refulărilor altora, nu la acest cuplu s-a referit cel care spunea că a plecat de la Cotroceni vomitând pe scări. Strânsa, foarte strânsa legătură dintre Băsescu și Udrea n-a existat decât profesional și politic, decât pentru binele națiunii. Pe scurt, Elena Udrea n-a fost o nouă Elena Lupescu, după cum Traian Băsescu n-a fost un nou Carol al II-lea. Era și aiurea această comparație, matrozul nesuferind de priapism, deci neavând nevoie de o amantă mai rezistentă decât un closet.

 

Tocmai puneam de-o asociație în apărarea reputației doamnei Elena Udrea, când dumneaei a fost cuprinsă de o incredibilă criză isterică de partid și de stat. Totul a pornit de la dezvăluirile Angelei Ciurea, fost procuror important, care a mărturisit în direct și la oră de vârf că printre personalitățile cu telefoane îndelung interceptate s-ar fi aflat și Udrea. Atât le-a trebuit refulaților și detractorilor. Dacă s-ar fi divulgat cifrul de stat, nu s-ar fi iscat atâta curiozitate. ”Cu cine vorbea la telefon și despre ce? Erau numai vorbe ori erau și șoapte sau țocăituri? Erau numai țocăituri ori și jocuri de cuvinte? Erau numai jocuri de cuvinte sau și jocuri politice sau de strategie la Marea Neagră?” etc., etc.

 

Doamna Udrea a reacționat ferm, dar prost. Urmând stilul observat încă din copilărie la cumetrele din Pleș..., a ieșit imediat la alt gard, adică la altă televiziune, și a devoalat listingul tuturor convorbirilor telefonice ale procuroarei indiscrete. Uite-așa, sâc, sâc!

Foarte greșită mutare! Pur și simplu a răsturnat tava în capul statului de drept. Ca la popice, dintr-o lovitură a recunoscut cu înalta-i credibilitate că în țara asta oricine interceptează pe oricine, că până și procurorii importanți, pe care noi îi credeam urechiști privilegiați, sunt ascultați, că spionita face ravagii mai mari decât defrișarea munților, dar mai ales (dar mai ales!) că materialul interceptat ajunge în mâna oricui. Doamna Udrea, indiferent cât de mari îi sunt meritele științifice, politice, turistice, cancelaristice și cioclopedice, nu avea în mod normal acces la acele interceptări secrete! Dând dovadă de cel mai mare tupeu într-o lume dominată de triumful tupeului, dânsa nu numai că înșfacă acele liste secrete, nu numai că face pipi și caca pe toată procurărimea, ofițerimea și ghenerălimea care le păzea, dar expune triumfal prada cu o îndrăzneală care te îngheață, direct și sfidător, întregii populații. De unde le are?

 

Nici o Elenă din istoria României nu a manifestat atâta obrăznicie, atâta sfidare și atâta abuz la adresa simulacrului de stat de drept.

 

Săraca Nuți din poezioara originală n-avea interes decât pentru politica p-ții. Contactul ei cu evanghelia democrației o fi fost strict fizic, în vreo seară de toamnă, când pământul era rece și n-avea ce-și pune sub fundulețul fierbinte. Vreun liceean cu ghiozdanul la el i-o fi oferit manualul de Constituție, că era mai subțire și se defăcea ușor. Dar doamna Udrea?! Doamna Udrea în care ne puneam atâtea speranțe... Să sparie ‘mneaei regimul constituțional în asemenea hal?! Să devină dânsa, direct și la propriu, spaima Constituției...

 

Bine, bine, mă veți întreba, dar ce legătură are cu Nuți, al cărei diminutiv venea de la Ioana și nu de la Elena. N-are nici-o legătură. Pur și simplu, n-am găsit altă rimă.